Dimineata. Putin dupa 7. Soarele altadata impunator acum de`abia isi face simtita prezenta. Ici colo vezi cate`o persoana mergand cu pasi repezi, dar totusi timizi spre statia de tramvai. Un porumbel sta infofolit pe copacul ce`si apleaca crengile spre balconul meu inca de pe vremea cand la subsolul blocului de vizavi aprozarul si sifonaria isi asteptau clientii rabdatori si calmi. Clopotele manastirii din Olosig bat cu putere, chemand lumea la mantuire. In doar cateva minute peisajul matinal inghetat devine un musuroi agitat. Oamenii vin, pleaca, nu se observa intre ei. Masinile incep sa aglomereze strazile, iar tramvaiele scartaie din toate incheieturile, incercand, parca pentru ultima data, sa opreasca in statie. Desi deja e un peisaj cat se poate de animat, de fapt e doar o iluzie. Lumea doarme adanc, se perinda prin gandurile apasatoare ale zilei de azi si a celei de maine. Nepasator, omul de rand isi incepe prima zi din restul vietii. Intreaga lume reinvie o data cu primele raze de lumina ale anticului zeu celest, cu exceptia noastra. Noi continuam sa dormim, damnati parca sa contemplam asupra propriei noastre existente, cu toate cele bune si rele, ignorand minunile din jur, ignorand minunea de a trai pur si simplu.
Buna dimineata!

Etichete: nonsens