De două săptămâni se vorbeşte intens despre încercarea abuzivă a Primăriei de a 'revigora' Piaţa Unirii. Adică de a tăia copacii de tuia de peste 40 de ani şi redecorarea grădinilor în stil art nouveau. Să lăsăm la o parte modul nesimţit în care s-a luat această hotărâre, legalitatea licitaţiilor pentru lucrări şi preţul acestui mic dezastru. Eu vreau să ating o altă parte a acestei probleme. Anume: Primăria susţine că actualii copaci ascund faţadele clădirilor istorice din zonă, orice încercare de a pune în valoare aceste clădiri fiind astfel zadarnică. Evident această problemă putea fi evitată foarte simplu: cosmetizarea periodică a arborilor. 4-5 foarfeci de grădină, 5 oameni, 2-3 zile.. acestea sunt costurile întreţinerii copacilor de tuia din Piaţă. Timp de 19 ani însă nimănui nu i-a păsat de acest aspect. Nimănui! Edilii au preferat să aloce câteva milioane de lei pentru reamenajarea acestor mici insule verzi dintr-o mare de praf şi noxe. Reamenajarea constă evident în tăierea tuturor copacilor şi înlocuirea lor cu arbuşti ornamentali, boscheţi mai pe româneşte. În stil art nouveau.. că aşa fu şi înaintea comuniştilor şi aşa vrea muşchii lor să fie din nou. 3 probleme în această afirmaţie:
1. Înainte de anii '50 într-adevăr spaţiile verzi din Piaţa Unirii erau amenajate în stil art nouveau, după care comuniştii au plantat arborii de azi. Însă Oradea din prezent e mult mai diferită faţă de Oradea acelor ani. Poluare cât cuprinde, maşini peste tot, puţine zone umbrite, centură verde inexistentă. Pădurea de la Felix a devenit mult prea mică pentru a mai susţine atmosfera orădeană.
2. Suntem la jumătatea lunii mai. Nu sunt un agricultor iscusit, dar din câte ştiu nu prea mai are rost să plantezi nimic. Nu sunt prea multe şanse ca bietele plante să supravieţuiască.
3. Mai are Oradea clădiri în stil art nouveau care merită să 'fie puse în valoare'? Sau în orice alt stil. Foarte multe clădiri care la origini erau capodopere ale art nouveau-ului zac într-o stare avansată de degradare, cu câteva mici excepţii. Câteva au fost revigorate cosmetic, de obicei pentru că un mare mahăr avea magazin sau birou în incintă. Celelalte? Victime ale viciilor vremii şi mai ales a impotenţei administrative. În aceste condiţii nu văd de ce tăierea unor arbori este o prioritate, iar refacerea centrului istoric nu.
Politica din România este într-adevăr dezgustătoare. E coruptă, indiferentă şi stăpâna administraţiilor locale. Trist!

Etichete: nervi, opinii