În viaţa de zi cu zi, ne împărtăşim experienţele cu prieteni, colegi, cei dragi şi chiar şi cu necunoscuţi. Dar aceste trăiri sunt foarte rar atât de similare pe cât ne-am aştepta să fie.
Un bărbat şi o femeie pot împărtăşi un moment frumos. Acel moment poate fi un gest romantic, dar poate fi şi o conversaţie interesantă, amicală. O mamă îşi poate certa copilul adolescent. Mama spune că e educaţie, copilul va spune că e un gest de ostilitate, opresiune.
Noi toţi avem nevoi diferite, perspective diferite, şi deci percepem şi înţelegem diferit tot ce ne afectează. De aceea foarte rar interpretăm la fel experienţele comune.
Aceste diferenţe sunt de multe ori folosite drept motive pentru care relaţiile dintre oameni nu funcţionează. Dar asta e doar o cale de ieşire rapidă. Şi de cele mai multe ori e calea greşită. Faptul că vedem lucrurile altfel e important, chiar vital. Pentru că atunci când viziunile noastre se întâlnesc, vom vedea schimbările pozitive din viaţa noastră. Vom vedea că nu suntem niciodată singuri, că tristeţile, bucuriile, visele şi dezamăgirile noastre se pot îmbina cu ale altora. Singuri suntem neputincioşi, e un lucru demonstrat. Când înfrunţi viaţa doar prin propria viziune, eşti sortit eşecului.
